Get your own Slide Show!

Lyrics

Programul Sibiu, capitalã culturalã europeanã 2007
Programul Sibiu, capitalã culturalã europeanã 2007 este cel mai important proiect cultural organizat şi derulat în România, prin dimensiune, perioada de desfãşurare, impact de comunicare publicã.
Programul Sibiu, capitalã culturalã europeanã 2007 este un program prioritar al Ministerului Culturii şi Cultelor, pentru a cãrui bunã organizare MCC a propus guvernului desemnarea prin Hotãrârea de Guvern 77/2005 a unor structuri operaţionale care sã asigure promovarea, planificarea şi sprijinirea activitãţilor culturale şi conexe ale Sibiului în 2007.
Dat fiind semnificaţia specialã a anului 2007 pentru integrarea României în UE, sprijinirea Asociaţiei Sibiu - capitalã culturalã europeanã 2007 şi a municipalitãţii Sibiului pentru organizarea şi desfãşurarea în bune condiţiuni şi cu rezultate deosebite a programului cultural al anului 2007 este un obiectiv pe care Ministerul Culturii şi Cultelor îl considerã onorant şi care trebuie sã devinã un program de importanţã naţionalã.
În bugetul MCC pe anul 2005 sunt alocaţi 71 Mld lei (2 Mil. Euro) pentru cheltuieli materiale aferente pregãtirii programului Sibiu 2007.
Ministerul Culturii şi Cultelor va asigura, cadrul de selecţie a proiectelor propuse de organizaţii, instituţii şi alţi actori culturali, prin mecanismele şi procedurile instituite, cu respectarea principiilor de funcţionare a competiţiei culturale.
În acest scop Miercuri 11.05.2005 s-a desfãşurat prima întâlnire a juriului central de selecţie, care are sarcina de a defini criteriile de evaluare a proiectelor culturale depuse pentru anul 2007 şi de a propune comisiile de expertizã pe domenii. Proiectele deja depuse vor fi evaluate în conformitate cu criteriile stabilite de juriu, de câtre comisii de 3 experţi pe domenii de specific cultural. În funcţie de rezultatele obţinute prin aceastã primã triere a proiectelor, vor urma şi alte apeluri de depunere de proiecte. De asemenea se vor solicita oferte de organizare pentru teme precise de manifestãri culturale, care vor fi definite de câtre Asociaţia Sibiu - capitalã culturalã europeanã 2007.
Pe de altã parte, Agenţia de strategii guvernamentale a considerat de asemenea cã Programul Sibiu, capitalã culturalã europeanã 2007 este un program prioritar în domeniul comunicãrii publice şi în cadrul strategiei de aderare şi alocã în acest an fonduri pentru susţinerea campaniei de comunicare a programului.
Capitalele culturale europene sunt organizate începând cu 1985 şi din 2007 ele vor cupla câte un oraş din ţãrile Europei occidentale cu câte un oraş din ţãrile central şi est europene. România, prin desemnarea Sibiului în 2007, este prima ţarã care participa astfel la o înfrãţire culturalã europeanã. Bulgaria, partenerul nostru de aderare, este programatã pentru 2017.
Din constatãrile de pânã acum, impactul organizãrii capitalei culturale europene este pentru promovarea oraşului superior celui obţinut prin gãzduirea unui campionat european sau a unei expoziţii mondiale.
Bugetele alocate programului cultural se situeazã între cca. 6 şi 60 Mil. Euro reprezentând în medie 2/3 din bugetele de operare ale anului Capitalei culturale europene, ce se ridica în medie la cca. 32 Mil. Euro. Bugetele totale ale lucrãrilor de infrastructurã culturalã şi edilitarã, a dotãrilor şi activitãţilor conexe, au depãşit pentru majoritatea capitalelor culturale europene cifra de 50 Mil. de Euro, cu o medie de 70 de milioane de euro.
Sursele de alimentare a bugetelor capitalelor culturale europene sunt în majoritate publice (cu o medie de 78% din bugetele totale), guvernele contribuind în medie cu 56%, regiunile cu 11%, oraşul cu 20% iar UE cu doar 1,5%. Sursele private de finantare conteazã pentru cca 13% din bugetele de operare ale capitalei culturale.
Organizarea capitalei culturale aduce un numãr important de vizitatori oraşului: între 1 Mil. (Luxemburg) şi 7 Mil. de vizitatori (Copenhaga), cu o menţinere crescutã a gradului de vizitare şi în anii urmãtori.

Get your own Slide Show!



Eminescu, eternul Eminescu
Eminescul nostru cel de toate zilele şi din toate locurile…Peste tot unde au trecut paşii Luceafărului, au lăsat urme din pulbere de stele. Nenuritorule,Eminescu,dă-mi această onoare să-ţi vorbesc câteva clipe. Iertate fie-mi modestele mele încercări…

Au trecut peste o sută şaisprezece ani de când Eminescu pare a nu scrie. Multe dintre manuscrisele sale încă n-au ajuns la tipar. O revelaţie e Eminescu în continuă desfăşurare. Atât din adâncul de frumuseţi incontestabile ale textelor,cât şi din comoara ce încă mai stă ascunsă în caietele sale-vreo 9000 de pagini-donate de Titu Maiorescu Academiei Române în 1902.De la Eminescu orice rând,orice gând poate ascunde o scânteie de cer!“Dumnezeul geniului m-a sorbit din popor cum soarele soarbe un nour de aur din marea de amar…”Oare care alte cuvinte reflectă mai bine întreaga existenţă a geniului neînţeles,a marelui nostru poet naţional?

Au trecut peste o sută şaisprezece ani de când Eminescu nu mai trece „pe lângă plopii fără soţ”.Atunci când trecea,cine nu îl cunoştea,draga lui iubită,azi,dacă ar trece,n-ar mai fi om din neamul lui să nu îl cunoască…De ce?Pentru că Mihai Eminescu este numitorul comun al sufletului poetic al neamului românesc.Eminescu e născătorul nostru de gânduri care ne-a învăţat un grai al minunii:”limba Eminescu”,fără de care multe ar fi rămas şi ar rămâne neînţelese şi bucuria adâncurilor din om n-ar fi ajuns niciodată să iasă la lumina pământului.

Au trecut peste o sută şaisprezece ani de când,după ce şi-a revărsat toată comoara de scântei ale minţii lui nepereche,peste lume,lui Eminescu i s-a îndeplinit dorul de a trece dincolo„în liniştea serii”.Dar de atunci,în loc să se odihnească undeva,”la marginea mării”în tihnă răsare noapte de noapte pe bolta culturii române,întocând în strălucire toate stelele.Nu are parte de repaus şi e bine.E soarta nemuritorilor.

Au trecut peste o sută şaisprezece ani de cănd respirăm Eminescu şi fruntea ne-a crescut ca a lui pe când îl citim,creştem cu Eminescu şi vom mai creşte mii de ani,dar nici unul dintre noi nu va ajunge la înălţimea lui,acolo sus,”a Luceafărului”.El va rămâne în veci .Unicul.”Luceafărul”.Eminescu e darul Providenţei făcut românilor. Pentru miile de uşi ale miilor de ani ce vor mai veni, românii au o cheie cu care vor „deschide” veacurile şi vor intra în ele cu fruntea sus,cu frunte de „luceafăr”. Avem în Eminescu paşaportul fără dată de expirare al românlor, spre viitor! Peste tot unde au trecut paşii Luceafărului, au lăsat urme din pulbere de stele.

Studiat chiar şi in literatura universală, elogiat de critici ca cel mai mare poet romantic al tuturor timpurilor, Eminescu nu va putea fi apreciat la adevărata sa valoare pe durata vieţii, iar de înţelegere nu va avea parte decât de la prea puţini dintre contemporanii săi.

Creaţia sa literară incomparabilă este cea care îi va conferi nemurirea, deşi destinul i-a negat posibilitatea de a avea privilegiul unei vieţii lungi. ”Ars longa, vita brevis” căci în cazul lui Eminescu dictonul lui Hipocrat se potriveşte perfect. Statutul pe care l-a dobândit în literatură se datorează talentului său deosebit, dar şi vastelor sale cunoştiinţe din multiple domenii.Pasionat de filosofie,îi va studia neobosit pe Shopenhauer si Kant la universitaţiile din Viena si Berlin,a căror operă o citeste pe nerăsuflate.Economia politică,ştiinţele ,artele şi istoria sunt doar o parte din domeniile aprofundate.

Dobândeşte
cunoştiinţe remarcabile din literaturile clasice, devenind specializat în operele marilor scriitori latini. Cel mai mult îl apeciază pe Horatiu, iar Ovidiu-marele poet latin exilat la Tomis-are o influenţă importantă asupra artei sale poetice.Eminescu citeşte întreaga operă ovidiană, descoperind valoarea inestimabila a ”Tristelor”şi “Ponticelor”,a elegiilor scrise de ”Poetul iubirii”pe parcursul exilului său pe tărâmurile Dobrogei de azi.

Alături de studiul aprofundat al literaturii latine,Eminescu cunoştea în cel mai mic amănunt şi operele marilor scriitori greci. Îl admira pe Homer, poetul orb care a cântat în versurile sale războiul troian şi ispraviile neînfricatului Ulise,lăsând posterităţii adevărate comori literare în epopeile sale “Iliada”şi”Odisea”,atât din punct de vedere literar,cât şi istoric.Aceste două opere reprezentative pentru cultura elină ne furnizează singurele informaţii despre intervalul cunoscut în istorie sub denumirea de “perioada anilor întunecaţi”despre care nu avem alte informaţii.

Operele marilor tragici greci şi a filosofilor elini sunt studiate de poet chiar in original,cunoscând limba greaca şi preferând să nu recurgă la traducere.”Oricare traducător este un trădător”,fiind una dintre devizele sale în aprofundarea literaturii.
Din literatura universală,pentru marele romantic,literatura germană rămâne o mare pasiune.Pe perioada studiilor făcute la Berlin Eminescu este de-a dreptul fascinat de Schiller şi Goethe.Le citeşte operele pe nerăsuflate,iar pretutindeni în creaţia sa se pot găsi conexiuni între literatuta germană şi operele eminesciene.Gemanofil încă din anii adolescenţei,poetul va aprecia cultura germană chiar din vremea petrecută la Ipoteşti şi Cernăuţi.

Trăind într-un mediu germanic,va învăţa cu uşurinţă limba a cărei muzicalitate îl atragea încă din anii copilăriei.Există dovezi clare,printre care şi scrisorile tatălui său,conform cărora în familie se folosea această limbă.Copil fiind,micuţul Mihai citea literatură fantastică şi sentimentală fără mare valuare artistică,dobîndind vaste cunoştiinţe de limba germană,ce îi vor fi de mare folos la Berlin,unde va fi mult mai apreciat datorită cunoaşterii limbii oficiale.Fiind familiarizat cu universul şi cultura germană,Eminescu va fi acceptat mult mai repede decât alţi studenţi străini şi se va acomoda mai uşor.

Studiul literaturii germane şi cunoaşterea culturii nemţeşti îi vor influenţa universul poetic,aşezându-i opera pe o treaptă superioară comparativ cu a altor poeţi,dar influenţa germanică nu a reuşit să îi schimbe structura poetică.,Eminescu va rămâne acelaşi romantic,etenul îndrăgostit de ideea de a fi îndrăgostit.Mereu predomină în opera sa peisaje nocturne,dominate de razele lunii nelipsite dintr-un cadru feeric.La Eminescu întotdeauna frumuseţea naturii se îmbină cu dragostea neîmplinită. Din literatura germană împrumută motivul florii albastre,simbolizând dorul nemărginit.Preia şi valorificarea folclorului,pentru care demonstrează o adevărată stimă.

Încă din vremea copilăriei,era fascinat de basmele auzite la bătrânii satului,poveşti cu Feţi-Frumoşi şi Ilene Cosânzene care I-au îndulcit cei mai frumoşi ani,când era vrăjit de farmecul basmelor şi jocurilor copilăriei.Aproape toate poeziile sale au motive şi influenţe populare,dovedindu-se şi un pasionat culegător de texte populare.Pasiunea pentru valuarea inestimabilă a folclorului îl va duce la conceperea unor opere de excepţie,precum”Călin-file din poveste”ce are la bază basmul popular “Călin Nebunul”cules de însuşi Eminescu.

Pe parcursul studiilor sale de la Viena şi Berlin şi nu numai,”luceafărul poeziei româneţi”îşi va descoperi o altă mare pasiune,alături de literatură:filosofia care reprezintă o influenţă atât asupra operei sale,atât asupra artei sale poetice,dar mai ales asupra stilului universitaţiile din Viena si Berlin,a căror operă o citeste pe nerăsuflate.Economia politică

universitaţiile din Viena si Berlin,a căror operă o citeste pe nerăsuflate.Economia politică
putea cuprinde totalitatea învăţăturii,totalitatea ştiinţei de pe pământ.Asemenea „Sărmanului Dionis”,care nu reprezintă altceva decât un alter ego al geniului ne
neînţeles,Eminescu suferă amar pentru că o viaţa omenească este mult prea scurtă pentru
a putea asimila întreaga înţelepciune a lumii,pentru a putea citi totalitatea cărţilor existente in bibliotecile lumii.Deşi studiază neobosit zi şi noapte,avevărata sa cultură se datorează lungilor lecturi....


Get Your Own Quiz!, More Quizzes

La începutul anului trecut, Cătălina Ponor cucerea al treilea titlu continental la bîrnă, reuşind să închidă astfel gura cîrcotaşilor care o considerau deja o sportivă terminată. După rezultatele bune înregistrate la Campionatul European de la Volos (Grecia), tripla campioană olimpică de la Atena a hotărît totuşi să se retragă din activitate. Treptat, distracţiile cu prietenii şi călătoriile peste hotare
au luat locul antrenamentelor asidue şi cantonamentelor plictisitoare. Cătălina a primit apoi o ofertă avantajoasă din partea unui televiziuni nipone (30.000 de euro) pentru a participa la nişte spectacole demonstrative. Ponor s-a accidentat însă la gamba piciorului drept şi contractul a fost reziliat. A urmat un anunţ surpriză: Cătălina va reveni anul viitor în sala de gimnastică şi va încerca să ajute lotul feminin la Campionatul Mondial de la Sttutgart. Pînă să reînceapă antrenamentele, campioana olimpică va petrece sărbătorile în familie şi va pleca pe 18 ianuarie în Canada, unde va antrena o grupă de fetiţe şi va efectua un program demostrativ.

Reporter: Cum te simţi din punct de vedere fizic?
Ponor: Deocamdată, mai am un pic probleme cu piciorul, mă mai doare puţin spatele, dar în general mă simt mai bine. Faţă de cum eram înainte, mi-am mai revenit.
Reporter: Cu ce impresii ai rămas după perioada petrecută în Japonia?
Ponor: A fost o experienţă frumoasă şi grea în acelaşi timp. Antrenamentele de acolo m-au cam obosit şi nu am de gînd să mă întorc în Japonia în perioada următoare, mi-a ajuns.

“Nimeni nu are dreptul să se bage în viaţa mea”

Reporter: După retragere ai călătorit destul de mult. Îţi vei petrece totuşi sărbătorile cu familia?
Ponor: Crăciunul am să-l fac acasă cu familia, iar Revelionul mi-l voi petrece cu prietenii. Cu toate astea nu mă voi putea detaşa complet de gimnastică, pentru că prietenul meu este gimnast (rîde).
Reporter: Anunţul revenirii tale în activitate a cam reaprins spiritele în gimnastica românească, iar antrenorul tău, Matei Stănei, a intrat din nou în conflict cu Nicolae Forminte, coordonatorul lotului olimpic.

Get your own Slide Show!

Cei 47 de ani de ani domnie n-au fost altceva decat o perioada de eforturi pentru apararea integritatii teritoriale si a independentei tarii sale. Insusi tronul Moldovei l-a cucerit prin lupta – la Doljesti pe Siret si Orbic in tinutul Neamtului (12 si 14 aprilie 1457) – impotriva lui Petru Aron, ucigasul tatalui sau Bogdan II. Acesta va tulbura aproape 17 ani nu numai viata interna a Moldovei, ci si raporturile ei cu vecinii. Fiindca s-a refugiat in Polonia, de unde putea veni cu ajutor polonez, tanarul domn a incheiat o intelegere cu regele Cazimir, in urma careia Petru Aron a trebuit sa se refugieze in Transilvania, in regiunea locuita de secui. Datorita acestui fapt, Stefan intreprinde o expeditie in regiunea respectiva, iar Petru Aron este nevoit sa ceara adapost la curtea regelui Ungariei – de origine romaneasca – Matei Corvinul. Urmeaza doua atacuri ale domnului moldovean impotriva cetatii Chilia (1462 si 1465), stapanita de unguri, inca din timpul lui Iancu de Hunedoara, drept plata pentru ajutorul pe care-l daduse altui domn moldovean, Petru II, ca sa ocupe tronul. La 25 ianuarie 1465 cetatea Chiliei intra in stapanirea Moldovei. Cucerirea Chiliei a dus insa la o expeditie a lui Matei Corvinul in Moldova in noiembrie – decembrie 1467, urmarind inlaturarea lui Stefan din domnie. Expeditia s-a incheiat cu infrangerea armatei ungare la Baia, unde regele a scapat cu viata. Peste doi ani Stefan a reusit sa inlature si pe pretendentul la tron Petru Aron, care a fost prins si decapitat.
Asa l-au socotit romanii de aproape 500 de ani incoace, de cand Dumnezeu l-a chemat la Sine, ca un adevarat "sfant”, aparator de tara in fata cotropitorilor, si sprijinitor al Bisericilor Ortodoxe de pretutindeni. Drept aceea, socotind ca este bine placut lui Dumnezeu si neamului romanesc, Sfantul Sinod al Bisericii noastre a trecut pe marele domnitor in sinaxarul si calendarul Bisericii in ziua de 2 iulie, cu numele “Binecredinciosul voievod Stefan cel Mare si Sfant.” In acest fel au procedat si alte Biserici ortodoxe surori cu unii din marii lor carmuitori politici de alta data, care au fost nu numai aparatori eroici ai tarilor lor, ci si fii buni ai Bisericii Ortodoxe, pe care au stiut sa o apere in fata oricaror vitregii. Asa trebuie sa-l cinstim si noi romanii pe Stefan cel Mare, ca pe un eroul al neamului, dar si ca un “sfant marturisitor” al credintei ortodoxe.




Get your own Poll!